Kremlinul harțuiește guvernarea proeuropeană

La 9 martie, Președintele Parlamentului, Andrian Candu, și Prim-ministrul Pavel Filip au avut o întrevedere cu ambasadorul Federației Ruse în Republica Moldova, Farit Muhametşin, la întâlnire fiind prezenți și ministrul Afacerilor Interne, Alexandru Jizdan, ministrul Justiției, Vladimir Cebotari, precum și un reprezentant al Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene.

In cadrul discuției a fost transmisa o nota către conducerea politică a Federației Ruse, prin care au fost semnalate o serie de abuzuri comise împotriva oficialilor din Parlament, Guvern, serviciile speciale și partidele Coaliției de Guvernare din Republica Moldova.

 De asemenea,  a fost descris modul abuziv în care una dintre instituțiile de la Moscova a încercat de mai multe ori în ultimele luni să pună sub monitorizare internațională mai mulți politicieni din Republica Moldova, inclusiv deputați, folosindu-se în acest scop de informații false și date trunchiate.

http://parlament.md/Actualitate/Comunicatedepresa/tabid/90/ContentId/2917/Page/0/language/ro-RO/Default.aspx

Presa prorusa a specuat , incercind sa ia in derizotiu demersul oficialilor moldoveni.
Insa daca analizam atent mai multe evenimente, putem sa declaram ca sunt prezente toate semnele unui  razboi hibrid.
Relatiile moldoruse se acutizeaza, situația se incinge, se vede ca Putin a decis să atace actuala guvernare proeuropeana si liderii sai.
Guvernarea  moldoveneasca a reactionat cu calm, si cu probe, pentru ca a ajuns cutitul la os.
Urmatoarea mișcare e a administratiei lui Putin.
Asteptam sa vedem daca tempereaza jocul, sau dimpotrivă.

Pina la alegerile prezidentiale Kremlinul se multumea cu o guvernare pro UE la Chisinau, si ii interesa doar mentinerea statusquo-lui.
Insa Kremlinul a prins la curaj pe subiectul RM, după victoria lui Dodon.
Acum dinspre reprezentantii Moscovei la Chisinau se aude ceva de gen, populația RM este majoritar proruseasca, a ales un Președinte prorus, degraba va alege si un Parlament cu majoritate prorusa, iar actuala guvernare e nelegitimă.

In consecinta Kremlinul a deschis o adevarata vînătoare impotriva reprezentanților actualei guvernări, cu intimidari de catre serviciile secrete etc.
Iar Putin e chirurgul politic care a demonstrat in Ucraina, si Siria, cit de eficient si feroce stie să folosească portița care i se deschide.
DODON este poarta deschisă pentru intervenția lui Putin in RM.
Sa vedem ce se va intimpla la intilnirea dintre Dodon si Putin care urmeaza.
Iar confruntarea cea mai mare va fi la alegerile parlamentare, unde Kremlinul va ajuta pe toate caile partidele satelite sa cistige alegerile.

Iata de ce fortele proeuropene, trebuie sa-si uneasca eforturile, inclusiv si pentru a reforma legislatia electorala, pentru ca sa nu permitem transnistrizarea R.Moldova

 

Adversarii uninominalului se tem de votul popular

În regimurile constituţionale contemporane, se practică,   trei  tipuri de sisteme electorale, diferite prin modul de atribuire a mandatelor: sistemul majoritar , sistemul reprezentării proporţionale si sisteme considerate mixte, pentru că îmbină elemente de la cele două sisteme considerate clasice.

Nu ne mai putem permite in RM sa pastram sistemul actual proportional rigid, cind deputatii in Parlament sunt alesi pe liste de partid.

Sistemul produce coruptie si prostitutie politica. Alegătorii s-au săturat de dictatura partidelor politice, de listele lor pline de corupti  și de aceleasi fete in Parlament.

Sondajele arata ca peste 80% din respondenti doresc sa-si aleaga direct deputatii la fel ca si Presedintele tarii. Se stie ca presedintii de partide vind locuri trecatoare pe liste, exista si declaratii probante in acest sens.

De alegerile uninominale trebuie sa se teama liderii de partide, nu oamenii simpli, societatea civila, sau formatorii de opinie.

Vedem ca Usatii, Dodon, Maia Sandu si Andrei Nastase, iarasi isi unesc rindurile, de data asta impotriva votului uninominal.
Ei deja se vad victoriosi la urmatorul scrutin, si conform unor informatii impart deja si functii in viitorul Parlament si Guvern, format sub bagheta Kremlinului.

Insa ca sa nu se intimple catastrofa nationala, trebuie sa-i fie redata puterea poporului sa-si alega deputatii. Sa nu fie impusi oamenii sa alega liste de partide corupte, ci sa voteze oameni pe care ii cunosc si care nu sunt compromisi.

Adversarii votului uninominal  opereaza  cu jumatati de adevar, si pentru mine jumatatile de adevar sunt echivalente cu minciuna sau inducerea in eroare.

Astfel oponentii sistemului majoritar, arata ca principal pericol, faptul că intro circuscriptie este ales un singur deputat, ceea ce duce la situaţii în care o buna parte a  alegătorilor din circumscripţie rămân nereprezentati.
In acest sens, ca sa nu fie lasati fara reprezentare atit de multi cetateni, unele state au introdus ceea ce se numeste sistem majoritar cu compensare.

Se poate discuta de exemplu de partide care au acumulat un anumit numar de voturi in circumscriptii, compensarea, adica oferirea unui numar de deputati  Parlament,  sa-i vizeze pe cei care au fost in competitie, au terminat pe locul doi in multe circumscriptii, si au totusi un mare numar de voturi.
Chiar daca ar fi o compensatie partiala, dar s-ar respecta dreptul acelor alegatori de a se vedea reprezentati in Parlament.

Inca o minciuna proliferata de  socialistii si Platforma lui Andrei Nastase, ei declara ca avem prea multi parlamentari si propun reducerea numarului de parlamentari de la 101 la 71.

In replica, afirm ca R.Moldova nu are prea mult parlamentari fata de alte tari, ci prea putini si prea prost platiti. Bugetul Parlamentului nu este prea mare, ci prea mic, iar problema cu parlamentarii nu este cantitatea ci calitatea.

As mai adauga ca reducerea numarului de parlamentari ar duce la o si mai redusa specializare a parlamentarilor pe domenii, la o calitate mai proasta a activitatitii in comisiii, la o absenta si mai accentuata a specialistilor, intelectualilor in Parlament, la cresterea ponderii parlamentarilor traseisti care privesc alegerea ca o investitie care trebuie recuperata.

Poftim si citeva exemple.

– In SUA, 49 dintre cele 50 de state (ignorand alte teritorii sub suveranitatea SUA) au parlamentele lor bicamerale la nivel statal. In aceste 99 de parlamente statale , nu mai putin de 7403 alti parlamentari platiti de contribuabilul american isi indeplinesc obligatiile. Numarul total al parlamentarilor din SUA este deci de aproape 8 mii  (7938).

– Germania de asemenea este o Republica Federala, fiind compusa din 16 Landuri. Guvernul fiecarui Land este desemnat si controlat de catre un parlament regional. In parlamentele regionale din Germania activeaza 1859 de parlamentari, numarul total al parlamentarilor ridicandu-se la 2550.

– Spania, la fel un stat regionalizat, este alcatuita din Comunitati Autonome cu diferite grade de autonomie. In parlamentele autonome ale comunitatilor autonome sunt 1206 de parlamentari, care decid guvernul si legile comunitatilor respective. Numarul total al parlamentarilor spanioli se ridica la 1830.

– Elvetia si Austria, sunt si ele state federale,  Austria isi permite 693 de parlamentari iar Elvetia 2874.

–  Cu toate ca nu este un stat federal, in Franta se practica o descentralizare mult mai avansata decat presupun multi. Intre organizarea administrativa centrala, si cea a departamentelor se afla regiunile, 26 la numar, Ile de France, Alsacia, Lorena, Corsica, Provence, etc. etc. Guvernele regionale sunt controlate si stabilite de catre consiliile regionale in care lucreaza in total alti 1879 parlamentari, numarul total al acestora la nivelul Frantei ridicandu-se la 2799.

Cred ca ar fi utila si discutia in Parlament despre sistemul electoral german, un sistem inteligent mixt,  imbinand avantajele ambelor sisteme proportional si uninominal.