Cum si mai ales cind va fi ales Presedintele?
15.09.2011
Valentina Ursu
Un scenariu optimist: referendum constituţional în primăvara lui 2012 şi alegeri simultane în toamna lui 2012.
Negocieri, tergiversări, mize. Un interviu despre lungul drum către alegerea preşedintelui Republicii Moldova realizat de Valentina Ursu cu analistul Roman Mihăieş.
Roman Mihăieş: „Există două opinii ale actualului proces din Parlament – PCRM-ul şi PLDM-ul au declarat foarte clar că dânşii, indiferent care va fi decizia Curţii Constituţionale, nu vor accepta ca preşedintele să fie ales mai jos de 61 de mandate. Deci, ei consideră că Constituţia prevede ca preşedintele să fie ales cu 61 de mandate şi aşa şi trebuie să rămână. Pe de altă parte este PD-ul şi PL-ul, care au declarat că trebuie să aşteptăm decizia Curţii, iar dacă decizia va permite o interpretare prin modificarea Legii organice privind alegerea preşedintelui Republicii Moldova, atunci dânşii consideră că ar trebui analizată şi această perspectivă. Dar până la urmă este evident că oricare ar fi decizia Curţii Constituţionale soluţia va fi găsită în Parlament prin crearea unei majorităţi de alegere a preşedintelui.”
Europa Liberă: Această majoritate poate fi creată doar pentru alegerea şefului statului, nu pentru a guverna Republica Moldova?
Roman Mihăieş: „Eu mă tem să nu se întâmple ca în 2005, când noi am avut o situaţie când s-a creat o majoritate pentru alegerea preşedintelui, dar partidele care au participat la crearea acestei majorităţi, mai târziu au fost marginalizate şi nu au avut acces la guvernare. Nu au putut să-şi implementeze politicile care le-au dorit prin aceste negocieri. Ne aducem aminte că Voronin a promis multe, dar a realizat foarte puţine, iar spre sfârşitul mandatului a degenerat într-o dictatură.”
Europa Liberă: Ce scenariu ar fi benefic pentru actuala situaţie din Republica Moldova şi pentru perspectivă?
Roman Mihăieş: „În primul rând partidele din Alianţa pentru Integrarea Europeană trebuie să discute, ele trebuie să găsească o soluţie. În cazul în care acordul semnat…”
Europa Liberă: Acordul de constituirea a Alianţei.
Roman Mihăieş: „Acordul de constituirea a Alianţei pentru Integrare Europeană de la 30 decembrie 2010 nu mai este bun din punct de vedere a vreunui partid. Posibil că se impune negocierea acestui acord, repoziţionarea jucătorilor, de ce nu? Marian Lupu a şi declarat luni, la un post de televiziune că dânsul este de acord să se renegocieze repoziţionarea în cadrul Alianţei. Poate că cel care poate să găsească 61 de mandate acela şi trebuie să fie candidatul Alianţei la funcţia supremă în stat. Dacă să zicem domnul Filat, sau oricare alt politician din cadrul Alianţei pentru Integrare Europeană declară: eu am 61 de mandate şi ele sunt reale, poate că atunci într-adevăr este cazul de renegociat acest acord. De exemplu, domnul Lupu rămâne preşedintele Parlamentului, domnul Filat sau oricare alt politician din Alianţă merge pe poziţia de candidat al Alianţei la Preşedinţie şi respectiv PL-ului îi rămâne funcţia de prim-ministru, sau oricare altă combinaţie. Asta ar fi soluţia fericită, pentru că toţi am dori ca programul Alianţei să fie implementat, programul care este acceptat de Uniunea Europeană, de principalii donatori şi parteneri de dezvoltare ai Republicii Moldova.”
Europa Liberă: Credeţi că voturile comuniştilor ar veni doar pentru că-l simpatizează pe premierul Vlad Filat în eventualitatea candidării domniei sale la funcţia de şef al statului? Sau ei vor cere ceva pentru asta?
Roman Mihăieş: „Desigur comuniştii, sau o parte din fracţiunea comuniştilor ar negocia ceva, n-ar vota oricum, gratis pentru un preşedinte. Însă, al doilea scenariu îmi pare mai prost în care PLDM-ul ar negocia separat, în afara Alianţei cu PCRM-ul. Acesta ar fi un scenariu în care s-ar distruge Alianţa pentru Integrare Europeană, ar apărea şi o opoziţie foarte puternică a Occidentului, sunt convins, şi a Statelor Unite, care nu ar mai finanţa această alianţă. Pentru că ştim foarte bine că Partidul Comuniştilor a criticat foarte dur Acordul cu Fondul Monetar Internaţional, declarându-l genocid împotriva poporului moldovenesc. Partidul Comuniştilor nu mai are o poziţie euro-conformă pe foarte multe subiecte, dar cel mai grav este că Partidul Comuniştilor nu mai este partidul integrării europene. Dânşii au declarat că sunt euro-sceptici şi pledează pentru uniunea vamală Rusia-Belarus-Kazakstan. Şi atunci Partidul Liberal-Democrat este într-o dilemă – dânşii trebuie să aleagă: sau în continuare caută o soluţie în cadrul Alianţei, sau fac o alianţă tacită sau deschisă cu Partidul Comuniştilor, ceea ce este un pericol pentru PLDM, pentru viitorul acestui partid, pentru că majoritatea electoratului acestui partid este unul liberal-democratic, anticomunist, pro-european. Iar Partidul Comuniştilor plus la toate mai este şi un partid românofob. Asta ar fi soluţia cea mai proastă. Şi de asta am zis că dacă Vlad Filat are o relaţie mai bună cu câţiva lideri ai comuniştilor, de exemplu cu Dodon, dânşii îşi afişează relaţia deseori, eu am observat deja că dânşii nu-şi mai ascund relaţia de amiciţie, de ce nu? Poate Dodon devine vicepremier în Guvernul Filat doi, trei. Sau dacă domnul Filat devine preşedinte, domnul Dodon îşi găseşte o funcţie de ministru sau oricare alţi oameni din grupul lui Dodon.”
Europa Liberă: Credeţi că cu domnul Dodon ar mai merge şi alţi comunişti?
Roman Mihăieş: „Fără îndoială că domnul Dodon are un grup influent în cadrul Partidului Comuniştilor. Nu e mare, dar este destul de influent şi compact.”
Europa Liberă: Deci, suficient să adune voturile?
Roman Mihăieş: „Trei-patru deputaţi ca minimum cred că l-ar urma pe domnul Dodon.”
Europa Liberă: Dar nu credeţi că în cazul acesta ar putea să existe deputaţi din cadrul PD şi PL care să nu-i dea votul pentru preşedintele domnului Filat?
Roman Mihăieş: „Nu cred, pentru că dacă s-ar păstra Alianţa pentru Integrare Europeană, cu programul Alianţei pentru Integrare Europeană, cu respectarea acordului de funcţionare a Alianţei, însă cu acceptarea unor cedări minimale tactice pentru un anumit grup, care ar vota candidatul Alianţei, cred că şi PD-ul şi Pl-ul ar accepta un asemenea scenariu.”
Europa Liberă: Votul e secret, în cabina de vot nimeni nu ştie ce se va întâmpla.
Roman Mihăieş: „Votul e secret, bineînţeles şi nu sunt excluse surprize. Eu nu exclud că Voronin va boicota acest scrutin, va avea o înţelegere de orice fel sau cu Filat, sau cu Diacov, se mai spune că şi Dumitru Diacov ar negocia în secret în anumite condiţii un vot pentru alegerea preşedintelui. Dar oricare ar fi înţelegerea cu Voronin există riscul ca dânsul să torpileze votarea oricărui candidat la preşedinţie.”
Europa Liberă: Să se ajungă la anticipate.
Roman Mihăieş: „Să se ajungă la anticipate, pentru că există un curent de opinie foarte puternic în cadrul Partidului Comuniştilor la vârful acestui partid, care doreşte alegeri anticipate pentru a încerca să-şi ia revanşa. Eu de exemplu nu cred că Partidul Comuniştilor va depăşi cu mult acest scor, dar ei ar putea fi tentaţi de această perspectivă, de a merge la alegeri anticipate. Acest scenariu nu trebuie exclus.”
Europa Liberă: Alegeri anticipate în primăvară, eventual?
Roman Mihăieş: „În primăvară sau chiar în toamna lui 2012. Asta va depinde foarte mult cum se va derula procedura de alegere a preşedintelui. Dacă ea începe în septembrie-octombrie, sau poate se amână şi la primăvară – este şi un asemenea scenariu. Eu nu exclud că se va încerca tergiversarea acestui proces. Mai trebuie de luat în calcul şi un posibil referendum constituţional pentru că şi în programul Alianţei pentru Integrare Europeană există şi o nouă constituţie. Cum adoptă o nouă constituţie? Normal că printr-un referendum. Deci, dacă ar fi după mine, eu aş opta pentru petrecerea unui referendum constituţional pe o constituţie redactată sau chiar un text nou. În cazul în care comuniştii blochează toate negocierile şi nu se alege preşedintele, unica soluţie ca să ieşim mai bine din această criză este nu doar alegerea unui preşedinte, că asta nu rezolvă nimic pe termen lung. Pe termen scurt – pe un an, doi, trei. Dar noi avem nevoie de o constituţie care să nu mai conţină blocajele pe care le avem astăzi. Şi atunci avem nevoie sau de un nou pact Moncloa, ceea ce s-a întâmplat în Spania post-franchistă, când a fost un consens larg al partidelor de la stânga la dreapta privind modernizarea ţării şi s-a adoptat un nou cadru constituţional care a permis dezvoltarea Spaniei, integrarea ei în Uniunea Europeană. Dar acest pact presupune că şi comuniştii trebuie să participe la modificările constituţionale respective. Dacă nu este posibil un pact Moncloa mare cu participarea comuniştilor, atunci trebuie un pact Moncloa mic, cu participarea celor trei elemente ale Alianţei pentru Integrare Europeană, cu un text revizuit al constituţiei, bineînţeles cu participarea societăţii civile şi a experţilor internaţionali şi scoaterea tuturor barierelor inclusiv cea de o treime pentru participarea la referendum. Petrecerea unui referendum constituţional în primăvara anului 2012 şi alegeri simultane şi prezidenţiale şi parlamentare în toamna anului 2012. Iată un scenariu optimist.”
http://www.europalibera.org/content/article/24329500.html