Astazi se implinesc doi ani de la evenimentele din 7 aprilie 2009, cunoscute lumii sub denumirea de Revolutia Twiter. La noi i se mai spune revolta tinerilor, iar comunistii si acolitii lor declara ca a fost tentativa de lovitura de stat. Fara indoiala ca acele evenimente au schimbat destinul R.Moldova si a cetatenilor sai. Acela a fost momentul cind regimul comunist, autoritar, antiromanesc si antieuropean, de marca Voronin, a dat brese, a inceput sa se clatine si in final a cazut. Regimul s-a rafuit cu protestatarii, si dupa 7 aprilie, mii de tineri au fost torturati si maltratati de catre politie si organele de securitate. Pentru a elucida acele evenimente, Parlamentul R.Moldova a creat „Comisia Nagacevschi”, care a elaborat „Raportul Comisiei de anchetă pentru elucidarea cauzelor şi consecinţelor evenimentelor de după 5 aprilie 2009”.
Desi au trecut doi ani ramin multe neclaritati. Opinia publica nu cunoaste cine au fost organizatorii devastarii Parlamentului si Presedintiei. Reiterez aici, unele recomandari a Comisiei sa vedem cite din ele pina in ziua de azi au primit un raspuns.
Comisia de anchetă recomandă:
Procuratura Generala trebuie:
• să verifice suplimentar ipoteza fraudării alegerilor din 05 aprilie 2009, în acelaşi timp fiind necesară prezentarea unui raport public referitor la cele 9 cauze penale pornite „urmare a verificării pretinselor acţiuni de fraudare a rezultatelor
alegerilor”;
• legalitatea acţiunilor colaboratorilor SPPS, care au abandonat clădirea Parlamentului, or, una din funcţiile de bază a acestora este “să întreprindă măsurile de protecţie şi pază necesare asigurării securităţii persoanelor beneficiare de protecţie de stat şi pazei sediilor de lucru şi a reşedinţelor acestor persoane şi să menţină, în limitele competenţei, ordinea publică în locurile de aflare permanentă sau temporară a persoanelor beneficiare de protecţie de stat şi să excludă cauzele ce împiedică asigurarea acestei ordini”;
• să verifice dacă informaţia comunicată oficial de către SIS privind distrugerea documentelor şi probelor SIS corespunde adevarului şi să iniţieze investigaţiile necesare pentru identificarea persoanelor responsabile şi tragerea acestora la răspundere;
• să verifice existenţa atacului cibernetic şi în caz de confirmare să întreprindă măsurile necesare pentru atragerea la răspunedere a persoanelor culpabile;
• să investigheze suplimentar subiectul arborării drapelului României, inclusiv în baza materialelor de care dispune Comisia, să clarifice condiţiile şi să identifice persoanele care au arborat drapelul României, deoarece aceasta a fost şi este calificată drept o probă incontestabilă a loviturii de stat şi implicării României în evenimentele din aprilie 2009;
• să verifice legalitatea acţiunilor colaboratorilor direcţiei poliţiei judecătoreşti a MAI şi legalitatea indicaţiilor ex-viceministrului de interne V. Zubic privind transferarea persoanelor sancţionate administrativ în IDP ale comisariatelor raionale;
• să investigheze toate cazurile privind supunerea persoanelor arestate şi reţinute torturii şi pedepselor inumane şi degradante.
Ministerul Afacerilor Interne şi Procuratura Generală trebuie:
• să facă totul pentru a identifica provocatorii, dar şi persoanele care au cauzat leziuni corporale poliţiştilor şi au participat activ la distrugerea clădirilor Parlamentului şi Preşedinţiei (mai ales acelea, care au pus focul) şi să le atragă la răspundere;
• să întreprindă măsuri pentru identificarea persoanelor, care au arborat drapelul României pe Preşedinţie;
• să stabilească cu certitudine momentul când clădirea Parlamentului a fost preluată în totalitate sub control de către organele de menţinere a ordinii şi să stabilească cine a provocat incendiile nocturne în clădirea Parlamentului şi cine a devastat birourile din Parlament în orele nocturne, când aceasta deja era controlată de forţele de ordine;
• să verifice cauzele pretinsei tărăgănări a stingerii incendiului de la ora 20.00 din 07 aprilie 2009 din Parlament;
• legalitatea abandonării edificiului Parlamentului de către forţele de menţinere a ordinii;
• legalitatea prezenţei în edificiul Parlamentului a reprezentanţilor organizaţiilor de combatanţi, care “şi-au asumat rolul de pacificatori şi negociatori” dintre colaboratorii forţelor de ordine şi protestatari, încă din ziua de 7 aprilie 2009 şi au fost prezenţi în edificiul Parlamentului câteva zile
• să examineze acţiunile colaboratorilor de poliţie din noaptea de 7 spre 8 aprilie 2009 şi să asigure sancţionarea persoanelor culpabile, inclusiv a factorilor de decizie ai Ministerului Afacerilor Interne care au ordonat, dar „nu au ştiut” despre condiţiile în care a fost restabilită „ordinea de drept”. Totodată, ar trebui să fie sancţionaţi nu numai acei poliţişti, care au aplicat lovituri, dar şi cei, care au asistat la comiterea infracţiunilor şi nu au intervenit întru curmarea acestora.
Procuratura ar trebui să prezinte publicului rezultatele urmăririi penale pe fiecare caz, fie că este transmis în judecată, fie că este clasat pe diferite motive. În cazul dosarelor transmise în judecată este indicat de a aduce rezultatul examinării acestora în instanţa de fond, instanţa de apel şi de recurs. Neatragerea poliţiştilor la evenimentele din noaptea de 7 spre 8 aprilie 2009 la răspundere penală nu înseamnă că în caz de abatere aceştia nu pot fi atraşi la răspundere disciplinară. În acest sens ar fi fost recomandat ca toate materialele privind ancheta internă a comportamentului poliţiştilor să fie făcute publice;
Ministerul Afacerilor Interne, SIS şi SPPS trebuie:
• să studieze amănunţit evenimentele din 6 şi 7 aprilie 2009, să stabilească unde au fost comise greşeli în gestionarea situaţiei de criză şi să elaboreze strategii privind acţiunile comune în cazul unor eventuale situaţii critice similare. Între altele ar fi fost necesar de a verifica cauza nefuncţionalităţii sau a funcţionalităţii proaste a legăturii radio, de a prevedea mijloace alternative de comunicare, modalitatea înregistrării comunicărilor în situaţii de criză pentru a facilita analiza ulterioară a corectitudinii acţiunilor întreprinse, de a prevedea modalitatea organizării unui centru de comandă unic, modalitatea coordonării acţiunilor între diferite subdiviziuni etc. De asemenea ar fi fost necesară pregătirea specială a unor subdiviziuni ale organelor de forţă în domeniul gestionării manifestaţiilor în masă, de a echipa corespunzător aceste subdiviziuni etc.
Procuratura Generală şi Agenţia Naţională pentru Reglementare în Telecomunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei trebuie:
• să examineze posibilitatea sancţionării ÎM „Moldcell” pentru prezentarea informaţiei mincinoase Comisiei de anchetă;
• să verifice legalitatea indicaţiei consilierului prezidenţial de a sista legătura telefonică mobilă în locul petrecerii evenimentelor din 07 aprilie 2009.
Guvernul Republicii Moldova trebuie:
• să finanţeze procurarea mijloacelor speciale pentru dotarea adecvată a organelor de forţă, care sunt implicate în gestionarea situaţiilor de criză similare celei din aprilie 2009;
• să pună în aplicare toate recomandările conţinute în rapoartele CPT şi în raportul Comisarului pentru drepturile omului al Consiliului Europei, dlui Thomas Hammarberg, întocmit în urma vizitei de documentare în privinţa evenimentelor din aprilie 2009.
Comisia de anchetă recomandă:
Consiliului Superior al Magistraturii să verifice:
• legalitatea acţiunilor fiecărui judecător, care a judecat în comisariate, în parte;
• fiecare plîngere depusă de persoanele arestate sau sancţionate administrative, care invocă faptul că au informat judecătorii despre acţiunile de matratare, însă aceştia nu au înreprins nici o acţiune de prevenire a torturii şi relelor tratamente;
• numărul şi sediul comisariatelor de poliţie în incinta cărora au fost desfăşurate procesele de judecată;
• integritatea şi corectitudinea întocmirii fiecărui dosar privitor la persoanele judecate în legătură cu evenimentele din aprilie 2009;
• afirmaţiile unor judecători privind primirea indicaţiilor de la unii membri ai Consiliului Superior al Magistraturii privind deplasarea în comisariate;
• cauza neprezentării răspunsului la solicitarea Comisiei de anchetă;
• cauza semnării răspunsului anterior al Consiliului Superior al Magistraturii, expediat în adresa Comisiei de anchetă, de către o persoană, care nu este nici membru al CSM şi nici Preşedinte al acestuia.
Curţii Supreme de Justiţie:
• să examineze oportunitatea adoptării unei hotărâri explicative a Plenului CSJ privind modalitatea judecării cauzelor în condiţiile stabilite de articolul 32 din Codul de procedură penală.
Partidelor politice care au reclamat pretinsa fraudare a alegerilor din 5 aprilie 2009:
• să îşi asume responsabilitatea şi să comunice public rezultatele investigaţiilor desfăşurate în plan intern privind fraudarea alegerilor din 05 aprilie 2009, astfel încît publicul larg să obţine un răspuns clar: au fost sau nu au fost fraudate alegerile? În cazul în care această ipoteză a fost confirmată este important să fie comunicate proporţiile fraudării.
Comisia de anchetă atrage atenţia tuturor autorităţilor vizate la prezentul capitol că rezultatele tuturor verificărilor urmează să fie făcute publice.