Prin Legea nr. 1115 din 05.07.2000 (Monitorul Oficial nr. 088 din 29.07.2000) au fost introduce o serie de modificări şi completări în Constituţia Republicii Moldova. Între altele a fost modificat şi articolul 78 din Constituţie, care în varianta originară prevedea că Preşedintele Republicii Moldova este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat. În redacţia nouă a acestui articol modalitatea de alegere a Prereşedintelui ţării a fost modificată, astfel încît actualmente Preşedintele ţării este ales de Parlament. Potrivit alin.(3) al art.78, este ales candidatul care a obţinut votul a trei cincimi din numărul deputaţilor aleşi. Dacă nici un candidat nu a întrunit numărul necesar de voturi, se organizează al doilea tur de scrutin între primii doi candidaţi stabiliţi în ordinea numărului descrescător de voturi obţinute în primul tur. Alin.(4) al acestui articol dispune că, dacă şi în turul al doilea nici un candidat nu va întruni numărul necesar de voturi, se organizează alegeri repetate. Iar potrivit alin.(5), dacă şi după alegerile repetate Preşedintele ţării nu va fi ales, Preşedintele în exerciţiu dizolvă Parlamentul şi stabileşte data alegerilor în noul Parlament.Ţinem să subliniem că prin modificările operate s-a schimbat modalitatea alegerii şefului statului, fără ca să se schimbe şi competenţa acestuia, el rămânând în continuare garantul suveranităţii, independenţei naţionale, al unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării. N-au fost atinse prevederile referitoare la atribuţiile Preşedintelui ţării, cu excepţia excluderii art. 82 şi 83. Astfel, a fost exclus art. 82 care prevedea competenţele Preşedintelui privind numirea Guvernului: „după consultarea majorităţii parlamentare, Preşedintele Republicii Moldova desemnează un candidat pentru funcţia de Prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament. În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a postului, Preşedintele revocă şi numeşte, la propunerea Primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului”. Totodată, prevederi similare în fond au fost introduse în capitolul VI întitulat „Guvernul”. Astfel, art.98 în noua redacţie dispune că, după consultarea fracţiunilor parlamentare, Preşedintele Republicii Moldova desemnează un candidat pentru funcţia de Prim-ministru. Candidatul pentru funcţia de Prim-ministru va cere, în termen de 15 zile de la desemnare, votul de încredere al Parlamentului asupra programului de activitate şi a întregii liste a Guvernului. În baza votului de încredere acordat de Parlament, Preşedintele Republicii Moldova numeşte Guvernul. În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a funcţiei, Preşedintele Republicii Moldova revocă şi numeşte, la propunerea Prim-ministrului, pe unii membri ai Guvernului.
Cît priveşte art.83, la fel exclus, acesta prevedea că Preşedintele Republicii Moldova poate lua parte la şedinţele Guvernului, prezidînd şedinţele la care participă şi că Preşedintele Republicii Moldova poate consulta Guvernul în probleme urgente şi de importanţă deosebită. Este evident că aceste prevederi nu ţin de careva atribuţii semnificative ale şefului statului şu nu afectează esenţa regimului de guvernare.
Mai mult ca atît, prin modificările operate a fost instituit dreptul Parlamentului de a demite şeful statului; potrivit art.89 alin.(1) în noua redacţie, în cazul săvîrşirii unor fapte prin care încalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele Republicii Moldova poate fi demis de către Parlament cu votul a două treimi din numărul deputaţilor aleşi. Asemenea prevederi contravin principiilor de organizare a regimului parlamentar de guvernare, potrivit cărora şeful statului nu este responsabil politic faţă de parlament. Cu toate că este ales de parlament, şeful statului nu poate fi revocat de acesta, regula dată fiind considerată ca „una din dogmele ortodoxiei parlamentare”.
O analiză profundă şi complexă a prevederilor constituţionale referitoare la forma de guvernare arată că, atît pînă la revizuirea Constituţiei în anul 2000, cît şi după aceasta, modelul existent în Republica Moldova întrunea şi continuă să întrunească trăsăturile caracteristice ale regimurilor de guvernare mixte (numite şi semiprezidenţiale), care sunt foarte răspîndite în lume. Asemenea regimuri sunt produsul unor combinaţii de elemente, aparţinînd regimului prezidenţial şi celui parlamentar. În aceste regimuri raporturile dintre preşedinte, parlament şi guvern pot fi diferite, în funcţie de evoluţiile politice, regulile constituţionale şi voinţa electoratului, combinaţiile dintre elementele regimului prezidenţial şi cel parlamentar fiind destul de variate.
În regimul de guvernare instituit prin Constituţia Republicii Moldova, atît pînă la revizuirea Constituţiei în anul 2000, cît şi după aceasta, Preşedintele reprezintă statul, este garantul suveranităţii, independenţei naţionale, al unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării, comandatul suprem al forţelor armate – funcţii caracteristice pentru regimurile mixte (semiprezidenţiale) şi nespecifice pentru ţările cu forma de guvernare parlamentară (Germania, Italia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Estonia, Letonia, Grecia, India etc.). Ca şi în alte ţări cu regimuri mixte (semiprezidenţiale), în ţara noastră şeful statului are, în general, aceleaşi atribuţii privind reprezentarea supremă a statului, apărarea ţări, politica externă, relaţiile cu Parlamentul (numirea alegerilor parlamentare, convocarea şedinţelor Parlamentului, dizolvarea Parlamentului, participarea la lucrărilr Parlamentului, dreptul de iniţiativă legislativă, promulgarea legilor etc.), constituirea altor organe de stat (numirea guvernului etc.), numirea în funcţii publice, soluţionarea problemelor cetăţeniei, acordarea graţierii, acordarea distincţiilor de stat şi a gradelor militare supreme etc.
Prin intervenţia nejustificată în textul Constituţiei în anul 2000 a avut loc nu schimbarea formei de guvernare, ci doar a modalităţii alegerii şeful statului, creîndu-se un model constituţional deficient, care a generat în continuare situaţii de criză politică. Astfel, după cum arată experienţa din ultimul timp, Republica Moldova nu dispune de un sistem de alegere a şeful statului care ar prevedea mecanisme de ieşire din situaţii de impas, atunci cînd parlamentarii nu ajung la un compromis privind alegerea Preşedintelui, astfel uşor declanşându-se dizolvări de Parlament şi alegeri anticipate, iar de aici instabilitate politică, economică şi socială. Crizele politice declanşate în rezultatul eşecurilor alegerii Preşedintelui ţării în cadrul Parlamentului de legislatura a XVII-a, în mai-iunie 2009 şi apoi în cadrul Parlamentului de legislatura a XVIII-a în octombrie-decembrie 2009, demonstrează elocvent faptul că mecanismul de alegere a şefului statului prevăzut de art.78 din Constituţie este deficient şi poate genera situaţii de criză şi în viitor, or o societate democratică este guvernată de principiile stabilităţii raporturilor juridice şi previzibilităţii sistemului de guvernare.
Pentru a depăşi criza constituţională şi politică, propunem revenirea la alegerile directe ale Preşedintelui ţării de către populaţie. Potrivit art.78 din Constituţie în noua redacţie, Preşedintele Republicii Moldova este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.
Revenirea la alegerea Preşedintelui prin scrutin direct este justificată atât din punct de vedere juridic cît şi politic. În aşa mod se va înlocui mecanismul deficient de alegere a preşedintelui cu unul viabil şi eficient şi se vor înlătura inadvertenţele în ceea ce priveşte modalitatea de alegere a Preşedintelui în raport cu organizarea regimului de guvernare care există în prezent.
Alegerile populare conferă o mai mare legitimitate democratică unui preşedinte, decât un conducător ales de către un organ legislativ. Desemnarea preşedintelui prin vot direct determină cu mai multă precizie preferinţele politice ale cetăţenilor. Mandatul direct a unui preşedinte îl face mult mai responsabil faţă de cetăţeni. După cum arată datele publicate ale ultimului sondaj, 74% din populaţia ţării se pronunţă pentru alegeri directe (sondaj efectuat de Centrul de Investigaţii Sociologice şi Marketing “CBS-AXA” în parteneriat cu IDIS „Viitorul” în noiembrie 2009).
Alegerea directă a şefului statului sporeşte gradul de independenţă a preşedintelui de presiunile politice ale parlamentului şi a partidelor. Se stabileşte instituţia Preşedinţiei şi ale legislativului ca două structuri paralele. Acest aranjament permite fiecăreia din structuri de a supraveghea pe alta, în consecinţă se stabilesc mecanisme de prevenire a abuzurilor. Un preşedinte, desemnat prin vot universal, poate reacţiona mai rapid la situaţii în curs de dezvoltare decât cel ales de parlament, care trebuie să menţină sprijinul legislativului.
Alegerea directă a Preşedintelui este cea mai răspîndită modalitate de alegere a şefului statului; potrivit unui studiu efectuat asupra sistemelor electorale din 233 de state, în 37,7% Preşedintele este ales prin vot direct (Preşedintele este ales de Parlament în 14,1% ). Preşedintele esta ales direct de popor în majoritatea statelor europene (Austria, Belarusi, Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Cipru, Croaţia, Finlanda, Franţa, Irlanda, Lituania, Macedonia, Polonia, Portugalia, România, Rusia, Serbia, Slovenia etc.). Este, de asemenea, de remarcat că, alegerea directă a Preşedintelui a fost recomandată şi de Comisia de la Veneţia în avizul său adoptat în cadrul celei de-a 82-a sesiuni plenare din 12-13 martie 2010.
La elaborarea proiectului propus spre examinare au fost studiate prevederile constituţionale în materia alegerii şefului statului ale unui şir de state cu regim mixt de guvernare.
În Polonia, potrivit art.127 al Constituţiei, Preşedintele Republicii este ales de naţiune prin sufragiu universal, egal, direct şi scrutin secret. Preşedintele Republicii este ales pe 5 ani şi poate fi reales o singură dată.
În România Preşedintele este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat. Nici o persoana nu poate indeplini funcţia de Preşedinte al României decât pentru cel mult doua mandate. Acestea pot fi si succesive (art.81 al Constituţiei). Mandatul Preşedintelui României este de 5 ani (art.83 al Constituţiei).
În Federaţia Rusă Preşedintele este ales pe 4 ani de cetăţenii Federaţiei Ruse prin sufragiu universal, egal, direct şi scrutin secret. Aceeaşi persoană nu poate ocupa funcţia de Preşedinte mai mult de două mandate succesive (art.81 al Constituţiei).
În Ucraina Preşedintele este ales de cetăţenii Ucrainei prin sufragiu universal, egal, direct şi scrutin secret, pe termen de 5 ani. Aceeaşi persoană nu poate ocupa funcţia de Preşedinte mai mult de două mandate succesive (art.102 al Constituţiei).
În Bulgaria Preşedintele este ales prin sufragiu direct de către alegători pentru un mandat de 5 ani (art.93 al Constituţiei). Preşedintele poate fi ales la acelaşi post pentru cel mult doua mandate (art.95 al Constituţiei).
În Lituania Preşedinte al Republicii poate fi ales cetăţeanul Lituaniei, care locuieşte nu mai puţin decît ultimii trei ani în Lituania, dacă a împlinit pînă în ziua alegerilor cel puţin 40 de ani şi poate fi ales membru al Seimului. Preşedintele este ales de cetăţenii Lituaniei prin sufragiu universal, egal, direct şi scrutin secret pe termen de 5 ani. Aceeaşi persoană nu poate ocupa funcţia de Preşedinte mai mult de două mandate succesive (art.78 al Constituţiei).
În Slovenia Preşedintele Republicii este ales de naţiune prin sufragiu secret, universal şi direct cu majoritatea sufragiilor exprimate. Preşedintele Republicii este ales pe 5 ani şi cel mult de două ori succesiv. Preşedinte poate fi ales numai un cetăţean sloven (art.103 al Constituţiei).
În Macedonia Preşedintele Republicii este ales prin sufragiu secret, universal şi direct pe termen de 5 ani. Aceeaşi persoană poate fi aleasă cel mult de două ori. Preşedinte poate fi ales numai un cetăţean al Macedoniei care a împlinit vîrsta de 40 de ani. Poate fi aleasă persoana care către data alegerii a fost rezident al Macedoniei cel puţin 10 ani în ultimii 15 ani (art.80 al Constituţiei).
Prevederile art.78 din Constituţie în redacţia nouă vor pemite depăşirea crizei politice şi constituţionale declanşate în rezultatul deficienţei reglementărilor actuale în materia alegerii şefului statului, neadmiterea ivirii unor asmenea crize în viitor, crearea unui mecanism de alegere a Preşedintelui ţării conform celor mai bune practici internaţionale, bazat sprijinul şi încrederea cetăţenilor.
|