R.Moldova compusa din citeva state ? Regiunea autonomă sau Republica Transnistria ?

Vladimir Voronin a declarat la 15 septembrie ca PCRM este gata sa semneze cu AIE doua documente ‘ Declaratia privind principiile politice de restabilire a unitatii civice si solutionarea pasnica a problemei transnistrene‘ si proiectul ‘Declaratiei privind politici anticriza si masurile de stabilizare a situatiei social-economice‘.

Stinga moldoveneasca traditional acuza  partidele de centru-dreapta de unionism, care este o teza falsa. Unirea politica a R.M. cu Romania astazi este practic imposibila.  In acelasi timp cererea de acordare pentru regiunea transnistreana a statutului de republica, adica stat , egaleaza cu recunoasterea interna a statului Transnistria si  lichidare in scurt timp a R.Moldova.

In acest comentariu ma voi opri asupra unor prevederi din documentul cu privire la solutionarea pasnica a problemei transnistrene unde apare art 1. Restabilirea unităţii civice şi a integrităţii teritoriale exclusiv prin mijloace paşnice, bazate pe standardele şi valorile democratice, susţinerea fermă şi  echilibrată din partea comunităţii internaţionale (în formatul cinci plus doi) şi disponibilitatea de a acorda Transnistriei statutul special de republică în cadrul Republicii Moldova.

Expertii au atras deja atentia ca aceste propuneri contravin Legii cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităţilor din stînga nistrului(Transnistria) votata la 22 iulie 2005 de 99 deputati.

Tentativa comunistilor de a oferi regiunii transnistrene statutul de republica dateaza inca din 2005 de la asa numitul proiect Sova care a venit cu o initiativa de « L E G E cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităţilor din stînga Nistrului  care chiar din art .1 al proiectului de lege  prevedea constituirea unităţii teritorial administrative sub forma Republicii Transnistrene.

 Atunci expertii au atras atentia ca această formulă contravine Constituţiei RM care prin articolul 110, Organizarea administrativ-teritorială, al.2. stipulează – « Localităţilor din stînga Nistrului le pot fi atribuite forme şi condiţii speciale de autonomie în conformitate cu statutul special adoptat prin lege organică ». 

Dar ce este o republica ?  Cuvintul republică derivă din temenul latin res publica, însemnând lucru public. Republica este o formă de organizare statală sau formă de stat  în care suveranitatea aparţine poporului iar puterea executivă este exercitată de cetăţeni aleşi, pentru o perioadă determinată de timp.

 Republica este « Stat în care puterea este exercitată de organe alese public şi periodic. Orice stat din lume care nu are monarhie se numeşte Republică» – conform Dicţionarului Enciclopedic şi Dicţionarului de Politică, Oxford.

Astfel acest proiect de lege venea  să legitimeze regimul neconstituţional şi consfinţea de fapt confederalizarea RM, pentru că în continuare  Proiectul prevede şi adoptarea Constituţiei Transnistriei.

Si atunci si acum consider ca  solutia optima pentru RM este  adoptarea  structurii de stat sub forma de Stat Unitar Complex. Potrivit unor specialişti acesta este ‘statul unitar care fără a pierde unitatea sa de structură, prezintă mari diversităţi locale administrative, de legislaţie şi jurisdicţie‘. În practica constituţională internaţională sunt considerate state unitare complexe ”uniunea încorporată” şi “regionalismul”. Exemplul Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord este considerat ca fiind un stat unitar( uniune încorporată), în care regimul legislativ nu este uniform pentru toate regiunile Anglia, Ţara Galilor, Scoţia, Irlanda de Nord.

Regionalismul administrativ-politic este present atunci cînd competenţele regiunii le depăşesc pe cele ale unei simple circumscripţii administrative şi unitatea administrativ-teritorială care beneficiază de statutul de regiune administrativ- politica deţine puterea de a se autoguverna în cadrul unui stat unitar complex. Regionalismul politic este stabilit prin Constituţiile Spaniei(Ţara Bascilor, Catalonia), Italiei (Sicilia, Bolzano, Tirolul de Sud). Astfel consider că RM trebuie să se ghideze în cazul Transnistriei de oferirea unui statut de regiune politico-administrativă si in nici un caz republica, care este suficientă pentru reglementarea diferendului.

Anterior s-a discutat mult despre faptul că statutul juridic-constituţional oferit Transnistriei trebuie să fie asemănător cu cel al Găgăuziei. Prin art. 111 al Constituţiei, format din şapte alineate, este stabilit regimul juridic-cadru al unităţii teritoriale autonome Găgăuzia. Pentru dezvoltarea acestor prevederi constituţionale Parlamentul a adoptat  « Legea organica care reglementeaza statutul special al unitatii teritoriale autonome Gagauzia » care poate fi modificată cu votul a trei cincimi din numărul deputaţilor aleşi în Parlament. Deci logica juridică elementară impune ca setul de legi privind reglementarea conflictului transnistrean să ţină cont de precedentul creat de reglementarea statutului Găgăuziei. Astfel Parlamentul trebuie să vină cu o modificare a Constituţiei care aşa ca şi în cazul Găgăuziei să stabilească cadrul juridic general şi pentru Regiunea Transnistreană a RM, apoi sa voteze o  lege organica « Privind reglementarea statutului special al regiunii autonome Transnistria » prin care să fie reglementate toate problemele juridice şi politice, înclusiv şi delimitarea atribuţiilor între autorităţile publice centrale ale RM şi ale Regiunii (nu Republicii) Transnistrene . În această lege trebuie să fie prevazută procedura de aderare la aşa zisa regiune transnistreană a localităţilor prin referendumuri locale. Cu siguranta că o mare parte a localitătilor aflate astăzi cub controlul regimului separatist nu vor dori să intre în componenţa Regiunii autonome transnistria, în special satele şi oraşele cu populaţie majoritar moldovenească-romanească. Şi numai după acceptarea acestor legi de către regimul separatist şi evacuarea Armatei FR să fie organizate alegeri în Consiliul Suprem al Transnistriei în baza legilor RM. Se stie ca proiectul Sova a fost redactat substantial si in final Parlamentul la 22 iulie 2005 a votat prin consens” Legea cu privire la prevederile de baza ale statutului juridic special al localitatilor din stinga Nistrului(Transnistria).
Comentariul meu de atunci din presa, care are conotatii si pentru prezent il puteti citi mai jos.Comentariul legii din 22 iulie privind reglementarea conflictului transnistrean

 Lege pentru restabilirea integrităţii teritoriale
La 22 iulie la  iniţiativa Preşedintelui Voronin, Parlamentul a adoptat în două lecturi « Legea cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităţilor din stînga nistrului(Transnistria) ». Legea votată şi promulgată fiind organică, apare întrebarea, dacă nu cumva era nevoie de o lege constituţională prin care să fie revizuită Constituţia pentru a reglementa statutul de bază al Transnistriei, aşa cum este art.111 din Constituţie care defineşte statutul Găgăuziei. Altă întrebare este dacă denumirea legii este adecvată, căci formula « din stînga Nistrului » este una folosită mai mult de presă şi provoacă confuzie, în special la experţii străini, cărora le vine greu să înţeleagă unde este stînga şi unde dreapta Nistrului. Probabil că formula  « din estul Nistrului » ar fi fost mai reuşită. Utilizînd  termenul « Transnistria » legislatorii nu au stabilit conţinutul juridic al acestuia, ce teritoriu al ţării cuprinde această noţiune ? Care va fi soarta Tighinei şi a satelor din partea vestică a Nistrului, teritoriu istoric moldovenesc, care se află sub ocupaţia regimului Smirnov ? Declarînd în preambul că scopul legii este ”restabilirea integrităţii teritoriale a statului”, parlamentarii s-au abţinut  să dea o apreciere politică separatismului, fapt care diminuiază calitatea documentului.

Drept un progres evident faţă de proiectul Şova al legii, discutat anterior , trebuie menţionat art.3 al legii votate – « În componenţa R. M. se va constitui unitatea teritorială autonomă cu statut juridic special Transnistria ». Astfel parlamentarii au exclus noţiunea « Republică » din lege, cerută de planul Iuşcenko, care ducea la federalizare şi ulterior la separare prin referendum. Pentru moment în lupta dintre federalizare şi autonomie, a cîştigat raţiunea păstrării integrităţii statului integru. Astfel parlamentarii au optat pentru formula de “stat unitar complex” în detrimentul confederalizării. Alineatul trei al  art. 3, prevede că vor putea intra în componenţa Transnistriei sau ieşi localităţile din stînga Nistrului în baza referendumurilor locale, ceia ce este corect. Însă aceste referendumuri trebuie sa fie realizate înainte de alegerile în Consiliul Suprem al Transnistriei, pentru a stabili teritoriul autonomiei, altfel ce rost ar mai avea ele ?

În art.4 al legii se stabileşte că organul reprezentativ al Transnistriei va fi Consiliul Suprem, pregătirea şi desfăşurarea alegerilor în care se va face cu acordul OSCE de către o Comisie Electorală Internaţională(CEI) sub egida OSCE, cu monitorizarea Consiliului Europei. Chiar daca parlamentarii au condiţionat petrecerea alegerilor în Consilul Suprem al Transnistriei de democratizare şi demilitarizare, trebuie să recunoaştem încă o data ca principiul acesta a reglementarii de jos în sus este păgubos şi periculos. Este clar pentru oricine că Smirnov şi ortacii săi după ce-şi vor vedea Consiliul Suprem ales recunoscut de OSCE nu vor mai dori să stea la masa tratativelor cu Chişinăul oficial, ci aşa cum ne sperie Smirnov vor organiza un referendum de separare. Această prevedere a legii este în dezacord cu Constituţia R.M. care în art.62 spune despre Comisia Electorală Centrala, iar art.16 al Codului Electoral stipulează că Comisia Electorală Centrală este organul de stat constituit pentru organizarea şi desfăşurarea alegerilor. Astfel aşa numita CEI sub egida OSCE nu este constituţională. Cu legislatorii noştri nu este de acord şi multcriticatul de unii şeful misiunii OSCE  William Hill  care  a  declarat, că organizaţia pe care o reprezintă cu siguranta nu va monitoriza alegerile, dacă autorităţile autoproclamatei republici vor decide să desfăşoare alegeri independent în luna decembrie curent. Hill a mai declarat ca OSCE nu obişnuieşte să monitorizeze alegerile în regiuni autoproclamate şi în cazul în care acestea vor avea loc, le va declara nelegitime. Şeful misiunii  OSCE a mai afirmat că, dupa exemplul Bosniei şi provinciei Kosovo, un asemenea scrutin ar putea fi organizat de o Comisie Electorală Internaţională, sub mandat OSCE, însă numai după democratizarea regiunii transnistrene. În interviul din 29.07.05 din ziarul « Timpul »  domnul Hill mai declară -« şi modelul de autonomie, şi cel de federaţie sunt acceptate ca standarde europene. Din 1993, OSCE consideră că reglementarea conflictului transnistrean numai în cadrul unui stat unitar va fi greu de realizat ». Cu această afirmaţie nu putem fi de acord căci statele care au acordat autonomie unor regiuni ale sale se consideră « state unitare complexe ».

Tot în art.4 al legii se stabileşte că Consiliul Suprem al Transnistriei va adopta legea fundamentală a Transnistriei(Constitutia?), iar în art.11 se declară că « delimitarea atribuţiilor între autorităţile publice centrale ale RM şi autorităţile Transnistriei se va face în baza Legii RM cu privire la statutul juridic special al Transnistriei ».  Lupta cea mare în viitor se va da la delimitarea atribuţiilor între centru şi regiune, în dependenta de volumul de competente oferit Tiraspolului se va putea judeca dacă RM va fi sau nu o federaţie. Considerăm că această lege poate fi apreciată ca un prim pas, drept o declaraţie de intenţii şi un cadru general juridic al unui plan de acţiuni pentru reglementarea conflictului , care trebuie să ducă la elaborarea unei legi complete « cu privire la statutul juridic special al Transnistriei » în toamnă . Abia atunci vom vedea dacă Parlamentul este capabil să impună secesioniştilor interesul naţional.

 

 Reacţii la lege

 Smirnov a declarat la 26 iulie la Tiraspol că adoptarea, pe 22 iulie, a legii despre statutul Transnistriei de către Parlamentul de la Chişinău ar fi „îngropat” planul soluţionării problemei, propus de Preşedintele Ucrainei, Viktor Iuşcenko. El a mai declarat că Sovietul Suprem i-a delegat dreptul de a negocia formarea unei confederaţii între RM şi Transnistria şi a sugerat că este posibilă organizarea unui referendum în Transnistria despre întreruperea negocierilor cu Moldova şi declararea independenţei. Supărarea lui Smirnov este mare tinînd cont de faptul că proiectul Iuşcenko de legiferare a regimului sau a fost practic demontat de legislativul Moldovei. Poziţia Ucrainei a fost anunţată iniţial de  ambasadorul cu misiuni speciale al Ministerului de Externe al Ucrainei, Dmitri Tkaci, care într-un interviu pentru Radio Europa Libera a declarat “ considerăm că unele elemente din Legea privind principiile de baza ale statutului juridic al Transnistriei depăşesc limitele primei etape a planului Iuşcenko. Cel mai important însă mi se pare ca legea a delimitat Transnistria ca regiune, o regiune care are are organul ei legislativ, şi că legea creează premise pentru alegeri în Sovietul Suprem”. Conform unui comunicat al MAE al Moldovei  delegaţiile mai multor ţări la Consiliul Permanent al OSCE de la Viena au aprobat legea cu privire la principiile de baza ale statutului juridic special al Transnistriei, adoptată de Parlamentul de la Chişinău . Potrivit comunicatului, delegaţia SUA a menţionat că legea este în concordanţă cu Planul de rezolvare a problemei transnistrene propus de Preşedintele Ucrainei, Victor Iuşcenko. Delegaţia Ucrainei a declarat, la rîndul său, că adoptarea legii a fost inspirată de planul ucrainean de rezolvare a problemei transnistrene. Ucraina a propus reluarea negocierilor pentru soluţionarea conflictului transnistrean, propunînd ca aceste negocieri să fie purtate la Odesa, în august curent, cu participarea reprezentantilor UE şi SUA. Uniunea Europeană a salutat eforturile Ucrainei pentru reglementarea conflictului transnistrean, acest fapt a fost menţionat în declaraţia, difuzată de preşedinţia britanică a Uniunii Europene. UE a remarcat voinţa, manifestată de autorităţile Ucrainei şi Moldovei în soluţionarea problemelor de la frontiera comună. U. E. a examinat  informaţia reprezentantului permanent al Moldovei în legătură cu adoptarea la 22 iulie a Legii cu privire la principiile de bază, în determinarea statutului Transnistriei. La declaraţia UE au aderat viitorii membri ai UE Bulgaria şi România, ţările-candidate Turcia şi Croaţia, participanţii la procesul de stabilizare şi asociere şi potenţialii candidaţi la aderarea  la UE Albania, Macedonia, Serbia şi Muntenegru, precum şi Ucraina şi Moldova, (conform agenţiei „Novosti-Ukraina”).

Comentînd legea, Preşedintele Romaniei Traian Băsescu a delarat la întîlnirea informală cu Asociaţia Corespondenţilor de Presa Straină care a avut loc la Cotroceni – «Federalizarea nu este soluţia problemei, ci ar crea un precedent foarte periculos în Europa. Acordarea unei autonomii largi Transnistriei ar fi o soluţie dacă ea se înscrie în standartele europene, ţinînd cont de faptul că se presupune integrarea RM în Uniunea Europeana. Noi suntem împotriva unor alegeri în Transnistria pînă cînd acolo rămîn trupele ruseşti şi pînă cînd aceste alegeri nu sunt controlate de Chişinău»

Pe de altă parte, Rusia consideră legea promulgată vineri de preşedintele Vladimir Voronin, privind statutul Transnistriei, drept „contraproductivă”, se afirmă într-un comunicat din 30 iulie al ministerului de externe de la Moscova. Rusia se declară nemulţumită de faptul ca Chişinăul condiţionează elaborarea statutului definitiv al regiunii de evacuarea armatei FR şi democratizarea regiunii. În calitate de stat garant şi mediator Russia mai consideră că acţiunea unilaterală a Chişinăului complică perspectiva reluării negocierilor din partea Rusiei, Ucrainei şi OSCE pentru elaborarea unui statut viabil şi garantat al Transnistriei în componenţa Moldovei unite.  Serghei Ivanov a declarat că Moskova nu-şi va retrage trupele de menţinere a păcii din Transnistria atâta timp cât acolo se află depozitele cu muniţii şi armament rusesc. Iar la 1 august Igor Savolschi reprezentant al MAE al Rusiei, a declarat că trupele ruse vor fi evacuate din Transnistria doar după reglementarea definitiva a conflictului cînd Transnistriei îi vor fi oferite garanţii externe inclusiv militare . Astfel constatăm ca Rusia nu renunţă la apucăturile sale imperiale şi insistă în continuare în susţinerea unui regim neconstituţional. În aceste condiţii RM poate conta doar pe poziţia clară a UE şi SUA care a reiterat necesitatea retragerii trupelor Federaţiei Ruse de pe teritoriul Republicii Moldova, exprimandu-şi speranţa că Rusia şi Republica Moldova vor putea încheia un acord în acest sens, la fel ca în cazul Georgiei. Această declaraţie a fost făcută la 27 iulie curent, la Washington, de William Berns, care a fost desemnat la funcţia de ambasador al Statelor Unite la Moscova.

 

Cîteva concluzii

În rezultatul adoptării legii, Parlamentul a reuşit să demonteze unele mecanisme din planul Iuşcenko(Smirnov-Poroşenko) de recunoaştere internaţională a Transnistriei folosind Parlamentul Moldovei. Este vorba în primul rînd de înlocuirea noţiunii de republică cu autonomie în textul legii şi condiţionarea alegerilor in Consiliul Suprem al Transnistriei de demilitarizarea şi democratizarea regiunii. Încă în 1992 era clar că soluţia cea mai eficientă pentru reglementarea conflictului era acordarea unui statut de autonomie Transnistriei(fără Tighina), cum de fapt i-a fost acordată Găgăuziei în 1994. Apropo, Parlamentul Moldovei de atunci la 10 iunie 1992 a adoptat o hotărîre prin care însărcina o comisie speciala să examineze practica internaţională şi să elaboreze un proiect de statut special pentru regiunea din estul tării. Atunci Tiraspolul ar fi fost de acord să accepte un asemenea model, astăzi însă  separatiştii doresc independenţă sau confederaţie pe modelul Serbia-Muntenegru şi va fi foarte greu să le impunem statutul de autonomie.  În 2003 cînd am lansat din partea MP »Moldova Europeană Unită » un proiect  care prevedea acordarea Transnistriei a unui stat de autonomie sub forma unei regiuni politico-administrative în spiritul european al subsidiarităţii şi descentralizării, am fost atacat dur de unii lideri de partide , astăzi însă au ajuns şi ei la aceiaşi concluzie, că acordarea unui statut de autonomie, în detrimentul (con)federalizării e singura şansă onorabilă pentru a reglementa conflictul şi a restabili unitatea teritorială a statului. Este pozitivă şi prevederea din lege conform căreia se vor organiza referendumuri locale în localităţi pentru aderarea la autonomie. Însă aşa cum se mentionează şi în art.11 al legii, delimitarea atribuţiilor  între autoritaţile centrale şi cele ale Transnistriei se va face în baza Legii RM cu privire la statutul juridic special al Transnistriei. Astfel elaborarea acestui proiect de lege trebuie să devină sarcina principală pentru legislatori  şi considerăm ca ar fi oportun ca în sesiunea de toamnă Parlamentul să adopte această lege în prima lectură,  apoi să o transmită mediatorilor şi separatiştilor pentru a aduce amendamente. Este foarte important ca întreg pachetul de legi privind reglementarea conflictului transnistrean să corespundă Constituţiei şi în acest sens trebuie consultată Curtea Constituţională.

Este vizibil faptul ca guvernarea de la Chişinău a început elaborarea şi implementarea unei politici noi pe direcţia transnistreană care poate fi numită cu termenul « realpolitic ». În această direcţie se înscriu şi noile hotărîri ale guvernului „Privind confirmarea garanţiilor principale pentru populaţia Transnistriei” şi „Cu privire la regularizarea fluxurilor de mărfuri ce constituie obiectul activităţii de comerţ exterior a Transnistriei ». Este clar că transnistrenii simpli şi oamenii de afaceri de acolo trebuie să vadă un model atractiv economic, social şi politic pe malul vestic al Nistrului dacă dorim  reintegrarea  ţării. Democratizarea şi modernizarea este un imperativ pentru ambele maluri ale Nistrului. Consider că este salutabil efortul comun al tuturor fracţiunilor parlamentare pentru identificarea soluţiilor privind reglementarea conflictului transnistrean, însă la elaborarea legii complete privind statutul juridic special al Transnistriei, trebuie respectate procedurile democratice, inclusiv trebuie publicat proiectul legii în presă să-şi expună opiniile toţi cei interesaţi.

 

Roman Mihăeş, Magistru in politologie, avocat

Textul a fost publicat in luna august 2005.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: