Dreptul la libera exprimare

O veste bună şi alta proastă mi-au atras atenţia în mod deosebit în ultimele două  săptămîni. Vestea bună este că cetăţenii Republicii Moldova care au obţinut viză din partea unui stat din spaţiul Schengen, sau care au drept de şedere legală în ţările europene, nu vor mai avea nevoie de viză de tranzit pentru România începînd cu 11 iulie curent. Este ruşinos ceia ce se întîmplă în preajma Consulatului României, unde circa una sută de oameni dorm afară cîteva nopţi pînă reuşesc să-şi obţină o viză. A apărut însă o speranţă după vizita ministrului de externe a României la Chişinău că vor fi totuşi deschise încă două consulate la Bălţi şi la Cahul.  Vestea proastă este că un grup de ONG-uri au adresat o scrisoare deschisă Parlamentului prin care se opun intenţiei de a elimina aşa numita pagubă morală din art.16 Cod Civil al R. Moldova. Aceste organizaţii neguvernamentale  susţin că modificarea alineatului 8 al articolului 16 din Codul Civil în varianta propusă de iniţiativa legislativă a preşedintelui  Voronin, ar încuraja declaraţiile defăimătoare şi ar înrăutăţi în general calitatea dezbaterilor publice, conducînd la dezinformare în mass-media şi violarea dreptului publicului de a fi informat. Sunt de acord că trebuie  stabilit un echilibru între exercitarea dreptului la libera exprimare şi exercitarea altor drepturi şi libertăţi, însă nu înţeleg de ce mas-media trebuie să le plătească bani reclamanţilor? Oare o dezminţire şi dreptul la replică obţinute prin intermediul instanţei nu ar fi  de ajuns ? Aş fi înţeles dacă acest mesaj ar fi venit din partea unor partide sau lideri politici, însă faptul implicării unor ONG-uri care trebuie să apere drepturile mass-media şi a ziariştilor şi care ştiu foarte bine ce justiţie precară avem, trezeşte nedumeriri.

Stimabililor, instanţele sunt pline cu dosare civile împotriva presei în care se cer sume exorbitante de milioane de lei. Ziariştii îşi impun autocenzura de frica proceselor în care se cer milioane pentru simplul fapt că au criticat un funcţionar sau politician, pe cine apăraţi dvs?  

Sunt de  acord cu organizaţia ARTICLE 19 care susţine că nu este potrivit ca din legislaţia R. Moldova să fie exclusă complet posibilitatea acordării în proceduri civile a despăgubirilor materiale pentru prejudiciul moral adus reputaţiei unei persoane. Am mai spus-o cu altă ocazie, în cazul cînd un organ mass-media este acţionat în instanţă pentru defăimare şi decide să publice o dezminţire şi să ofere dreptul la replică, nu mai poate fi vorba şi despre plata unei sume de bani. Iar în cazul cînd publicaţia refuză să publice dezminţire, ar putea să fie stabilită o sumă de bani de către instanţă, fiind totuşi instituit un plafon care în condiţiile Moldovei nu ar trebui să fie mai mare de zece mii lei. RM este ţara paradoxurilor şi anomaliilor, unde aproape totul este posibil. Un scriitor italian de science-fiction, care de cîţiva ani vizitează des Chişinăul,  mi-a declarat că îi place Moldova pentru că este ţara paradoxurilor şi surrealismului. Străinii nu înţeleg pactul victimelor cu călăii care defineşte realitatea tristă din ţara noastră.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: