Recursul Constituţional

În cadrul şedinţei de vineri, 21 martie a Legislativului, au fost organizate o serie de audieri publice pe marginea dosarelor pierdute de Republica Moldova la CEDO, la care am participat şi eu. Potrivit raportorilor, din 12 septembrie 1997, data intrării în vigoare pentru Republica Moldova a Convenţiei Europene, pînă în prezent, CEDO a pronunţat împotriva ţării noastre, hotărîri în baza cărora a fost achitată suma de 1 492 639 de euro, 1000 de dolari SUA şi 489 377 de lei. Dar vin şi cîteva dosare mari în care suma care urmează a fi achitată, în baza hotărîrilor CEDO, constituie circa 3 010 427 de euro. Aşa cum s-a menţionat în Parlament, cauzele principale ale condamnării Republicii Moldova la CEDO sunt neexecutarea hotărîrilor judecătoreşti sau durata excesivă a procedurilor judiciare, admiterea cererilor depuse în instanţe peste termen, emiterea de hotărîri nefondate, arestul şi deţinerea în arest fără motive întemeiate, aplicarea torturii, condiţii inadecvate de detenţie, examinarea incorectă a cauzelor privind apărarea onoarei şi demnităţii, neînregistrarea unui cult religios etc. Instanţele judecătoreşti şi colaboratorii organelor de drept aplică insuficient jurisprudenţa CEDO ca rezultat al lipsei cunoştinţelor adecvate, determinate de un sistem ineficient de instruire iniţială şi continuă. Reprezentantul societăţii civile, preşedintele Asociaţiei „Promo-Lex”, Ion Manole, a fost de părere că pentru redresarea situaţiei se impune sancţionarea judecătorilor pentru hotărîrile nemotivate sau vădit ilegale, majorarea numărului de judecători, procurori şi ofiţeri de urmărire penală şi majorarea salariului acestora, implementarea instituţiei de regres pentru achitarea despăgubirilor,  ş.a. A fost elaborat şi un Proiect de hotărîre al Parlamentului privind situaţia din justiţie, care va fi supus votului săptămîna viitoare, după ce deputaţii vor veni cu propuneri de completare a documentului. Agentul guvernamental la CEDO, Vladimir Grosu, a declarat că justiţia din Republica Moldova ar avea avea nevoie de un mecanism intern, cum ar fi recursul constitutional, după modelul Curţilor Constituţionale din alte ţări, precum Germania, Spania sau Ungaria. Poziţia mea pro-accesul cetăţenilor la CC am făcut-o publică încă în 2000. Dacă guvernanţii au ajuns la concluzia că statul pierde mulţi bani la CEDO şi vor să protejeze bugetul, pe mine mă interesează în primul rînd respectarea drepturilor omului şi o posibilitate de a beneficia de un mecanism intern, care să-i repare dreptul încălcat într-un termen mai scurt şi mai aproape de casă. Din cauze obiective, inclusiv politice şi economice, nu putem aştepta o îmbunătăţire radicală  a obiectivităţii examinării cauzelor în viitorii 10-20 de ani. Mai este mult pînă ţara noastră va deveni o democraţie consolidată cu economie puternică şi cu separarea reală a puterilor în stat, în care justiţia să fie într-adevar independentă de influenţa politicului. Susţin accesul cetăţenilor la CC cu condiţia ca acesta să nu bloceze accesul la CEDO, dar de fapt nici nu are cum. Aşa cum a menţionat agentul guvernamental în Parlament, o cauză aşteaptă examinarea la CEDO în medie 4 sau 5 ani. Dacă un cetăţean al RM, după decizia definitivă a CSJ se va adresa şi la CEDO,  şi la CC invocînd o violare a drepturilor sale şi dacă va obţine satisfacţie într-un termen mai scurt de la CC, atunci va avea de cîştigat şi cetăţeanul şi statul. Ne dăm bine seama că CC nu poate să devină instanţa de examinare în fond a cauzelor cu administrarea de probe şi altele. Poate deveni un CEDO naţional într-o formă sau alta. Există modelul german de acces al cetăţenilor la CC, care este considerat unul de succes, trebuie studiat cum funcţionează la ei mecanismul, inclusiv prin prisma invocată de securitate a raporturilor juridice. Poate e cazul de petrecut şi un referendum pe acest subiect, să decidă chiar cetăţenii dacă au nevoie de accesul la CC. Pentru a implementa acest mecanism va trebui de perfecţionat legislaţia privind CC, mă gîndesc poate chiar să introducem posibilitatea alegerii judecătorilor de către cetăţeni, cel puţin o cotă să fie aleasă de cetăţeni direct prin vot. Dar asta nu înseamnă că mecanismul nu trebuie implementat. Trebuie analizate atent argumentele pro şi contra. În sprijinul acestei idei trebuie de menţionat că, Curtea prin avizul asupra proiectului de lege pentru completarea art.135 şi modificarea art.136 din Constituţia Republicii Moldova din  16.12.2004, s-a pronunţat în favoarea Revizuirii Constituţiei, declarînd că introducerea recursului constituţional este conformă prevederilor art.141 alin.(1) lit.b) din Constituţie. Însa, după cum se ştie, iniţiativa a fost respinsă de Parlament în 2005. Daca CC este de acord, atrunci de ce este impotriva Parlamentul? 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: